Cucul de lemn



CUCUL DE LEMN

Un cuc de lemn, care-ntr-un ceas cânta
Şi ora cea exactă la timp o anunţa,
Cu altul, de pădure, s-a întâlnit odată.
Lăudându-se că are o slujbă însemnată
Cuculeţul începu să-i demonstreze,
Cum maşinăria e-n stare să-l ghideze:
- Vezi, roticica asta mereu se învârteşte,
Pe altele, mai mici, tot dânsa le porneşte,
Ş-atunci, când zimţii ăştia se unesc,
Eu primesc o bleandă, ies şi cu-cu-iesc.
Slujba e mişto. Perfect mă aranjează,
Ei, ce zici? Te impresionează?..

Îl priveşte pasărea ca pe-un nenorocit
Şi îşi luase zborul spre codrul liniştit.

Cred unii că trăiesc interesant şi demn,
Iar în realitate sunt nişte cuci de lemn
(Poezie de Valentin Portas)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu