Alegerile tale...


Uneori viata ne mai trage cate o palma ca sa ne trezim…altfel umblam adormiti si ne dam cu capul de pereti, apoi intrebam de ce ne doare.

Drept urmare in seara asta am sa va las cu o povestioara care vorbeste despre..alegeri. Alegerile pe care NOI le facem in viata si de care suntem direct raspunzatori. Alegeri de care depinde viata noastra viitoare. Stam nehotarati intre variante ca la hotarul dintre noapte si zi, dintre viata si moarte, si nu stim ce sa facem, asteptam de parca cineva ne-ar putea spune asta, nu avem curaj sa facem pasul hotarator, ne complacem in situatii care desi nu ne convin par mai comode. Si totusi, trebuie… asta chiar trebuie! Alegem bine, alegem rau? In general e prea tarziu sa ne mai punem intrebarile astea, nu-i asa? Am ales deja si atunci suportam consecintele indiferent care sunt ele.

“Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de înţelepciune pe care îşi doreau să-l cunoască.

La un moment dat au ajuns la o răscruce, şi fiecare a continuat să-şi aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul.

Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede.

A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust şi accidentat, străbătut de vânturi puternice.

Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele şerpuind în pante line.

După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.

După 7 săptămâni, ameţit de vanturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.

După 7 luni sosi şi cel de-l treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.

Ceilalţi doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul celui de-al treilea a fost o adevărată plăcere. Aşa că l-au întrebat pe bătrânul înţelept care a ales cel mai bine.

- Ce ai învăţat tu? îl întrebă pe primul.

- Că viata este grea şi plină de pericole şi greutăţi; că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni; că, pentru fiecare pas înainte, trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

- Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întreă pe al doilea.

- Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc până la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

- Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe ultimul.

- Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am RĂBDARE; că dacă privesc cu înţelegere, viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte; că iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

- Da! ai ales bine…

Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce POT ALEGE… iar viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute de-a lungul ei.”

sursa

Viata ca o cafea...


“Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi.

Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucatarie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească.

Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână profesorul le-a zis: Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi.

Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nicio calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau, în alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi, inconştient, aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră.

Viaţa e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viata, dar nu sunt VIATA . Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viata. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au.

Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua.”Link

sursa

Optimistul

“Rob este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l cunoşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl intreabă cum îi merge, el răspunde: “Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoi de doi oameni pentru atâta bine!” E un optimist. Dacă un coleg are o zi rea, Rob reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.

Am devenit curios şi într-o zi l-am întrebat: “Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?”

Rob îmi răspunse: “În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se intâmplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vietii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vietii.

“Dar asta nu este întotdeauna aşa de uşor” i-am spus.

“Ba da, zise Rob, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influenţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa”.

După această discuţie am pierdut legătura cu Rob fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui atunci când optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente. Apoi am aflat că Rob a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate. M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.

“Vrei să vezi cicatricile mele?”

“Dar cum faci să rămâi pozitiv după ce ţi s-a întâmplat?”

“În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc!”

“Dar nu ţi-a fost frică?”

“Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs, şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”

Rob m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gândi la problemele de mâine. La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.”

sursa

Cum sa fi de Craciun. Executarea..

Vine Crăciunul: trebuie să gătești și să te pregătești să înfuleci: sărmăluțe, cozonac, prăjituri, caltaboș, tobă, piftie, salată dă beuf, cârnaț, friptură, ciorbiță dă perișoare! Astea merg udate cu vin roșu… sau alb, alții preferă bere, alții tării, ar merge și o cafeluță, un cola, o apă, o lămâie, o banană…

Vine Crăciunul: trebuie să-ți faci manichiura, coafura, pedichiura, machiajul, tre’ să ai rochie nouă, trebuie să fii secsi!

Vine Crăciunul: trebuie împodobit bradul, trebuie să faci curățenie să scoți seturile de vase, tăvile, tacâmurile!

Vine Crăciunul: trebuie să iei cadouri, grăbește-te până mai găsești sărățele și muștar la promoție, spală mașina, fă-ți asigurarea, să nu te prindă Anu’ Nou fără ea!

Vine Crăciunul și… va trece…


Adevarul despre... Mos Craciun

O legenda frumoasa care ne indeamna la visare. De fapt, ce inseamna Mos Craciun?
Unii ar spune ca vacanta, altii cadouri, traditie, mit, poate cea mai frumoasa sarbatoare sau de ce nu, anotimpul iarna sau sfarsitul unui an.

Fiecare dintre cele enumerate poate fi asociat cu Mos craciun, fara a gresi cu ceva, insa cert este ca, cel putin acum toti ne gandim la el, toti credem in legenda lui si incercam sa o facem mai vie, mai frumoasa cu fiecare an ce trece.

Fiecare dintre noi incearca in aceste momente sublime de sarbatoare, sentimente deosebite pentru ceilalti, devenim mai buni, mai darnici pentru ca fiecare dintre noi devine un Mos Craciun pentru cei dragi.

Prin urmare, spiritul "mosului" ne invaluie pe toti char daca sunt persoane care au depasit varsta copilariei si nu mai cred cu atata tarie in el.
Cu siguranta la varsta adulta nu mai dam crezare povestilor frumoase cu "Mosuö care vine din tara zapezilor intr-o sanie trasa de reni, ducand cu el un sac nesfarsit de cadouri pentru fiecare copil ascultator."

Cu toate acestea ne face placere sa primim cadouri si sa daruim la randul nostru, sa ii avem pe cei dragi alaturi de noi si sa transmitem mai departe traditia.

In timp inveti...

Mi-am amintit o poezie al carei sfat promisesem sa-l urmez, cu multi ani in urma.

Am uitat insa de ea, asa cum uitam adesea de lucrurile bune si mici din viata noastra canalizandu-ne doar pe “ prioritati “.

Parcurgeti randurile de mai jos, uitati-va in jurul vostru, strangeti mana cuiva drag si nu uitati ca timpul nu se scurge singur, ci odata cu noi.

In timp inveti....
(Jorge Luis Borges)

Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg
deschisi,

Si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui maine
este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la
jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata ...
si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti!

Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana
doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca " a scuza " e ceva ce poate face oricine,
dar ca " a ierta ", asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare
fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare,
sa spui ca iubesti,
sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...

Despre viata


O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput sa citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul. Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.

In interiorul ei isi spunea 'uite ce fel de persoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ...' Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: 'ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!' Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate. 'Ah, asta e culmea !', gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.

Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete. Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea
de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA:

Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent in jurul tau... de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul

Iubirea si importanta ei

O femeie iese din casã si vede 3 mosnegi cu barbã albã stând în fata casei. Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.
“Sotul tãu este acasã?” – întreabã ei.
“Nu, este iesit.”
“Atunci nu putem intra” – replicã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
“Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru.”
Femeia se duce si îi invitã.
‘Nu putem intra toti în casã’, replicã ei.
‘Cum asa?’ întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã.
‘Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE. Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.’
Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã.
‘Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!’
Sotia nu a fost de acord.
“De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?”
Nora îi asculta dintr-un colt al casei.
‘N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!’ – a sugerat nora.
‘Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei’ îi zice sotul sotiei. ‘Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.’
Femeia iese afarã si întreabã:
“Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete.”
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi.
Surprinsã femeia întreabã:
“L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniti si voi cu el?”
Cei trei mosnegi replicarã:
‘Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi.’
Morala: Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!!

Eleganta






Rezolvarea crizei

E august, un mic oras pe malul marii ..., in plin sezon, ploua torential de citeva zile, orasul arata de parca ar fi parasit. Toti au datorii. (bineinteles)

Din fericire vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o camera. Pune o bancnota de 100$ pe masa receptionerului si se duce sa vada camerele.

Seful hotelului ia repede bancnota si se duce repede sa plateasca datoriile la macelar. Acesta ia bancnota si se duce repede sa-si plateasca datoria la crescatorul de porci.
Acesta la rândul lui se grabeste sa-si plateasca datoriile la
cel ce-i livreaza furaje pt. porci.
Cel cu furajele insfaca bancnota si alearga la prostituata pe care nu o mai platise demult. In timpurile astea de criza pina si ea oferea servicii pe datorie!
Prostituata ia bancnota in mână si se grabeste spre hotel, unde fusese cu clientii ultimele dăţi si unde ramasese datoare, si pune bancnota pe masa receptionerului

In acest moment coboara rusul, dupa ce a inspectat camerele, spune ca nici o camera nu-i place, isi ia bancnota si paraseste orasul.

Nimeni nu a castigat ceva, insa intregul oras traieste acum fara datorii si priveste optimist in viitor !

Transformarile iubirii

Într-o viaţă, aproape normală, bărbatul trece – în viziunea femeii – printr-o serie de transformări zoologice, unele complet ilogice.

La început e puişor, puiuţ, pui, iepuraş, gândăcel, motănel, mieluşel, cocoşel, ursuleţ, bursuc şi mânz. Apoi devine armăsar, taur, leu, leopard, tigru, iepuroi, dulău, cârlan, cintezoi şi cocoş.

Uşor, uşor, se transformă în popândău, măgăruş, ţap, berbec şi viţel. Spre final, ajunge guzgan, papagal, sconcs, gorilă, urangutan, dinozur, caşalot, mastodont, măgar, porc şi, inevitabil, boul dracului.

Cu totul altfel se pune problema, când e vorba de femeie…

Porneşte de la privighetoare, mierlă, ciocârlie, vrăbiuţă, gândăcel, şoricel, pisicuţă, broscuţă, furnicuţă, albinuţă, libelulă şi trece spre porumbiţă, maimuţică, fâţă, vulpiţă, pupăză, bufniţă şi buhă, ajungând la viespe, viperă, lipitoare, ciocănitoare, cucuvea, cloşcă, gâscă, hienă, căţea, balenă şi, evident, vaca Domnului.

Povestea Uniunii Europene

A fost odata un taran sarac, dar cinstit, ca de aia era si sarac. El putea fi deopotriva roman, bulgar, ungur, ceh, slovac, polonez,croat ori sarb, ori albanez, ucrainean, rus, moldovean, ori turc, sau orice alta natie, importante fiind - in acest caz - saracia si cinstea. De altfel, in diverse variante, povestea circulă si in folclorul nou al amintitelor popoare.


In satul lui, uitat de lume, se auzise ca undeva, departe, peste mari si ţări s-ar afla o cucoana înstărita, cu darnicie fara seaman, care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile Cucoanei.


Intr-o buna zi si-a pus traista in bat si a plecat la drum. Ajuns la Palatul Cucoanei celeia mari, a batut la poarta si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa şada şi, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul de-abia s-a atins de ele si si-a spus necazul:

- Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna pe la noi insa-i cam lunga, tine aproape sase-sapte luni pe an. Ca sa lucrez bine pamantul as avea nevoie de o pereche de incaltari noi. Sunt descult si mi-e frig, doar atât iti cer.


Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum.

Apoi a glasuit:

- Omule, esti descult si eu te inteleg... Dar, tot ce-ti pot oferi este o bască. Una noua si de calitate europeana - Armani.Tine de frig, de ploaie."

Daca a vazut asa, omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si:

- Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic.


A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit cu un deget degerat. Apoi, la sfarsitul verii, istovit de munca pamantului, a plecat iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul cel vechi:

- Coana Mare, sunt desculţ, o pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine.

Doamna l-a privit iar cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască noua-nouţă, de firmă.

- Daca-i degeaba, merită s-o ia, isi spune la intoarcere ţăranul cel sarac si cinstit.


A mai trecut o iarna grea, cu chiu cu vai si, in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat, omul n-a avut de suferit. A urmat primavara, vara şi pe când frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit iar de Doamna cea darnica pornind iar spre ea sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.

Totusi, nu s-a dat batut.


An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar.

Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si la spital a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.

Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniune care, iute, si-a dat seama de trebuinte, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, având mai multe viteze si telecomanda.


Omul a multumit si, intorcandu-se in satul său cu masinaria cea aratoasa, a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte fu călcat de hoti. Acestia nu gasira mare lucru, dar plecara acasa cu saci intregi de basti. In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara nici o basca.

Hotii, oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul.


Asa ca, asezat comod in caruciorul sau silentios, cu mai multe viteze, a pornit iar la drum si s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus:

- Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti.

Doamna l-a masurat din cap pana la brâu, acolo unde incepea caruciorul, si ganditoare i-a spus:

- Bade draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de încălţări. Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci.

Nu-mi vinzi mie pământul dumitale?

Iar cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună basca!


Aceasta poveste, ca orice poveste din popor, are autor necunoscut.

Criza financiara


S-a solicitat unui prestigios analist financiar, sa explice criza intr-o forma mai simpla pentru ca oricine sa poata intelege cauzele.

Descrierea a sunat astfel:
Un anumit cavaler a sosit intr-un sat, unde nu mai fusese niciodata si a oferit tuturor locuitorilor 100 euro pentru orice magar de vanzare. O buna parte dintre locuitori si-au vandut magarul.
Urmatoarea zi sa intors cu o oferta mai buna: 150 euro bucata. O alta parte dintre locuitori si-au vandut magarii.
Ziua urmatoare le-a oferit 300 euro si restul posesorilor de magari si-au vandut animalele.
Vazand ca nu mai sunt magari, a oferit 500 euro pentru orice magar va gasi saptamana viitoare, apoi pleaca.
In ziua urmatoare si-a trimis ajutoarele, in acelasi sat cu magarii pe care ii cumparase, pentru ai vinde cu 400 euro bucata.
Cu gandul la castigul saptamanii viitore toti locuiitorii au cumparat magarii cu 400 euro iar cei care nu au avut bani, au facut imprumut. Asfel au cumparat toti magarii din municipiu.
Asa cum era de asteptat, ajutoarele au disparut, la fel si cavalerul. Niciodata nu au mai fost vazuti.
Rezultatul: Satul s-a umplut de magari si a ramas inglobat in datorii.
Pana aici a fost ceea ce a descris analistul.

Sa vedem ce s-a intamplat dupa aceea.....

Cei care au cerut imprumuturi, chiar daca vindeau magarii nu puteau platii datoria.
Cei care au dat bani cu imprumut s-au plans municipalitatii spunand ca daca nu primesc ajutor vor fi ruinati; astfel nu vor putea continua sa imprumute si toata lumea va fi ruinata.
In loc sa dea banii oamenilor din popor pentru asi platii datoriile, primarul le-a dat banii celor care au dat banii cu imprumut ca sa nu fie ruinati; dar ei, acoperind o mare parte din banii pierduti, nu au sters datoriile poporului care continua sa ramana impovarat.
Primarul irosi bugetul municipalitatii, care astfel a intrat in datorii de aceea cere bani celorlalte municipalitati dar acestea i-au raspuns ca nu il pot ajuta, deoarece fiind ruinata, municipalitatea nu va putea returna banii imprumutati.

Rezultatul: Marii specialisti inselati.
Cei care au dat bani cu imprumut, cu profitul aranjat si cu o gramada de persoane de la care continuau sa ceara bani plus dobanzi au luat inclusiv si magarii care in nici un caz nu valorau suficient ca sa acopere toata datoria.
Multa lume a ramas ruinata si fara magar intraga viata.
Municipalitatea a ramas la fel de ruinata.
Rezultatul final? Pentru a solutiona toate aceste lucruri si a salva poporul municipalitatea a redus salariile functionarilor.....

Raul a fost facut cu mult innainte...

Autor necunoscut
Sursa foto: internet

Jurnalul unei neveste

Ziua 0: Puturosul iar stă înfipt în fotoliu la televizor cu telecomanda în mână, aşteptând ca eu să fac totul în casă.

Ziua 1: Azi am sărbatorit 25 de ani de căsătorie…şi nu prea a fost prea mult de sărbătorit. Când a venit momentul să retrăim noaptea nunţii, el s-a închis în baie şi a plâns.

Ziua 2:
Azi el mi-a zis ca are să-mi zică un secret. Mi-a zis că e impotent şi doreşte ca eu să fiu prima care află acest lucru.
De fapt nu mi-a zis nimic ceea ce nu ştiam! De fapt el crede că nu am remarcat încă acest lucru.

Ziua 3:
Căsătoria noastră e pusă în dificultate. O femeie are dorinţe.
Ieri am văzut un film erotic şi am izbucnit în plâns.

Ziua 4:
S-a întâmplat o minune! Pe piaţă există un nou medicament care îi va rezolva “problema”…se numeşte Viagra.
I-am zis că dacă va lua Viagra, totul va fi ca în noaptea nunţii. Cred că asta va avea un efect pozitiv.
I-am înlocuit calmantele cu această Viagra, în speranţa că îi va creşte şi altceva decât pofta de mâncare.

Ziua 5:
Ce fericire!!!

Ziua 6:
Ce fumoasă e viaţa!!! Dar e totuşi dificil să scrii când faci asta.

Ziua 7:
Cred ca Viagra asta i se ridică la cap. Ieri am fost la McDonald's şi vânzatorul m-a întrebat daca vreau un Big Mac.
El a crezut că e vorba de el. E totuşi drăguţ. Nu cred că am fost mai fericită vreodată.

Ziua 8:
Cred ca a luat prea multe pastile în week-end. Ieri în loc să tundă gazonul a scos morcovii din grădină ....folosindu-şi noul lui prieten. Pe mine mă doare un pic locul ăla.

Ziua 9:
Nu am vreme să mai scriu. S-ar putea să mă prindă.

Ziua 10:
Bine, trebuie să recunosc: mă ascund de el! Vreau să spun că nici o femeie nu ar putea mai mult decât atât. Cred că lucrurile se înrăutăţesc.El îşi ia acum pastilele cu coniac. Ce să mă mai fac? Mă simt ca înţepată de cuie pe tot corpul.

Ziua 11:
Mă simt de parcă aş fi ameţită. E ca şi cum ai trăi împreună cu o maşină de găurit. Azi dimineaţă m-am trezit lipită de pat. Mă dor până şi subţiorile. El e un porc.

Ziua 12:
Azi îmi doresc ca el să fi fost homosexual. Am încetat să mă mai machiez, să mă mai spăl pe dinţi… el e tot timpul în urma mea.Pâna şi căscatul a devenit periculos…

Ziua 13:
De câte ori închid ochii urmează un atac prin surprindere. E ca şi cum ai dormi cu un crucişător în pat. Am probleme la mers şi, dacă el mai încearcă o dată treaba aia, o să-l ucid cu mâinile mele.

Ziua 14:
Aş face orice să-l pot opri. Nimic nu mai funcţionează. Am început să mă îmbrac ca o călugăriţă numai spre a-l opri, dar asta îl aţâţă şi mai tare. Ajutooor!…

Ziua 15:
Cred că totuşi o să-l omor. Mă înţeapă orice lucru pe care mă aşez. Pisica şi câinele nu se mai apropie de el. Nici prietenii nu ne mai vizitează. Noaptea trecută i-am zis sa se fu*ă singur….. şi a făcut-o…..

Ziua 16:
Nemernicul a început să se plângă de dureri de cap. Azi îmi doresc să-i explodeze scula. Cred că o să-i propun să treacă din nou la calmantele lui.

Ziua 17:
A încetat să mai ia Viagra dar nu-şi face efectul. Doamne! iar vine înspre mine!…

Ziua 18:
A trecut din nou pe calmante. Puturosul iar stă înfipt în fotoliu la televizor cu telecomanda în mâna, aşteptând ca eu să fac totul în casă.

Ce fericire absolută !!!

:)))

O poveste cu talc

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.

Socrate i-a rãspuns:

- Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei gãsi, dar ţine cont cã nu ai voie sã faci decât o singurã încercare.

Platon l-a ascultat fãrã sã crâcneascã, şi s-a întors dupã o vreme fãrã a aduce nimic cu el. Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lãmurit:

- Atunci când am intrat în lanuri am zãrit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit cã poate voi gãsi un altul şi mai maiestos, aşa cã am mers mai departe. Am cãutat în zadar dupã aceea, cãci nu am gasit nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa cã nu ţi-am mai adus niciunul.

Socrate i-a spus:

- Aceasta este dragostea.

Într-o altã zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este cãsãtoria.

Socrate i-a zis:

- Mergi pânã la pãdure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte cã nu ai voie sã faci decât un singur drum pentru asta. Platon a fãcut întocmai şi a revenit dupã un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arãtos.

Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a rãspuns:

- Am vãzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pãdure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima datã, cu spicul de grâu, aşa cã l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamã cã dacã nu îl iau cu mine mã voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zãrit.

Socrate i-a spus:

- Aceasta este cãsãtoria.

Cu o altã ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.

De aceastã datã, Socrate l-a îndrumat:

- Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasã floare pe care o vei gãsi, dar ţine seama cã nu poţi sã alegi decât o singurã floare. Platon a fãcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit:

- Am vãzut aceastã floare lângã râu, am cules-o şi m-am gândit cã este cea mai frumoasã dintre suratele ei. Deşi am zãrit şi alte flori minunate, continui sã cred cã aceasta este fãrã egal.

Socrate i-a zis:

- Aceasta este fericirea.

Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învãţãtorul ce este viaţa.

Socrate i-a cerut sã facã un nou drum în pãdure şi sã aducã de acolo cea mai frumoasã floare care îi va ieşi în cale.

Platon a plecat de îndatã, gata sã îşi ducã la îndeplinire sarcina. Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai fãcut apariţia. Socrate a mers şi el în pãdure, sã îşi caute ucenicul. În cele din urmã, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacã a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arãtat-o, rãsãrind din pãmânt chiar lângã el.

Învãţãtorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus:

- Dacã fãceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacã nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa cã am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi cãuta o alta, la fel de frumoasã. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.

Socrate i-a spus:

- Ei bine, se pare cã ştii deja adevãrul despre viaţã.

CONCLUZII:

- dragostea nu înseamnã perfecţiune;

- cãsãtoria nu trebuie sã fie o alegere perfectã, ci sã devinã una;

- fericirea este o stare de spirit autocâştigatã de alegerea fãcutã;

- viaţa este bucuria de a fi împreunã.

sursa: internet

Mistretul cu colti de argint - de Stefan Augustin Doinas



Mistretul cu colti de argint - de Stefan Augustin Doinas
Recita actorul Mihail Stan (Cenaclul Flacara)
Sursa fotografiilor: Internet
Printul din poveste: Russell Crowe :)

In noaptea de Inviere, cantati Hristos a Inviat...

Mai sunt cateva zile pana si se apropie sarbatoarea de Paste. Am facut acest filmulet pentru cei care iubesc aceasta sarbatoare si sper sa va placa.


Culori de primavara



Primul meu filmulet de pe YouTube.