Povestea fulgului de nea

…A fost odata, intr-o imparatie din inaltul cerului, si ploaie si vant si frig… Si, intr-o zi insorita dar geroasa, toate acestea s-au unit si au dat nastere unui fulg de nea. Stralucea ca o stea, era rece ca frigul naprasnic, se topea si se transforma in ploaie si, numai Dumnezeu stia sa-l faca sa zambeasca.

Dupa ce a crescut putin i s-a dat binecuvantarea si a pornit la drum in josul pamantului pentru a gasi un alt fulg cu care se putea juca in liniste… I s-a spus sa nu se increada in nimeni, sa se fereasca de caldura, sa se ascunda de soare dupa-amiezile sa nu piara, sa se joace doar cu semenii lui si, atunci cand va atinge pamantul, sa se aseze peste fulgul pe care il va iubi o viata. Fulgul cu care avea sa se topeasca pentru a se intoarce sus, la cei ce i-au dat viata. Fulgul a promis ca va asculta povata parintilor si a plecat…

In drumul sau a cunoscut mii de alti fulgi. Sute i-au fost antipatici, zeci i-au devenit amici si, foarte putini, prieteni. Alaturi de ei si-a continuat drumul si nu a incetat nici o clipa sa caute fulgul cu care avea sa se topeasca. Steaua de zapada a cunoscut copaci si frunze, pasari, a cunoscut blandetea animalelor, ochii blajini ai oamenilor, bucuria copiilor ce-l vedeau acolo sus. A cunoscut case batranesti, a auzit colinde, a cunoscut suferinta, dragostea si fericirea aparenta. S-a ascuns mereu de soare de teama sa nu piara. Asa cum promisese…

Intr-o zi insa fulgul s-a oprit… Si, odata cu el s-a oprit totul. Muzica, visele, dansul, veselia, suferinta, jocul copiilor. Culorile au palit, apele au incetat sa mai curga, pasarile sa mai zboare, vantul sa mai bata, ploaia sa mai ploua, zapada sa mai ninga…

Fulgul vazuse, acolo jos, ceea ce cautase intreaga sa viata. Gasise scopul calatoriei sale… isi gasise trecutul, prezentul si viitorul. Ratiunea de a fi. Gasise viata ce-i lipsea.

Si s-a apropiat incet… Si, in sfarsit, simtea ce inseamna sa fii fericit. Simtea cum il invaluie dragostea, cum totul capata un sens. Simtea ca iubeste atat de tare incat il durea. Si, s-a daruit intru totul lui, fulgului ce a promis ca-l va face fericit.
……………………………………………………………………
… Si nu, nu au trait fericiti pana la adanci batraneti pentru ca… fulgul nu se indragostise de un fulg ci de un om. Dar nu stia.. nu stia caci omul il mintise. Omul voia doar sa stie ce inseamna sa fii iubit de fulgul naiv care ii statea la picioare.
…si asa, steaua de zapada a atins mana omului... si usor, usor ea si-a gasit sfarsitul, fara a se mai putea intoarce vre-o data la ai sai.... :(((

1 comentarii:

Vlad Placinta spunea...

Buna ziua,
Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa ne sustineti in campania noastra umanitara “Sa fim oameni” punand pe blogul d-voastra logo campaniei de unde il puteti lua de pe pagina http://safimoameni.blogspot.com pagina promoveaza-ne.
Va multumesc pentru intelegerea acordata!
P.S. astept un raspuns pe la pagina de e-mail: safimoameni@yahoo.com

Trimiteți un comentariu